Paste fericit!

Am reusit sa gasesc cateva momente pentru a va zice "Hristos a inviat!", sa va odihniti si sa nu faceti excese. Eu maine am o mie de drumuri de facut, cu masina... da, asta inseamna ca nu voi putea bea si eu. Cred ca ma duc acum sa trag o gura de vermut. In rest, blogul il voi inchide temporar, pana la sfarsitul verii-in toamna sau asa ceva....

Aveti grija de voi si distractie placuta !

Oboseala

Se pare ca in ultima vreme nu mai am timp sa fac nimic. Nici pe blog nu mai scriu. Nici poezii/proza nu mai scriu. Of, ce groaznic e sa uiti ce iti place. Ai un milion de chestii de care sa nu uiti si nu mai stii de capul tau. Uneori uit sa beau sau sa mananc. Lol, i se mai intampla cuiva chestia asta?

In ultima vreme am dat de multe concursuri si activitati la care as vrea sa particip, la care lumea imi spune sa particip. De fapt unii chiar insista sa particip. Cu greu imi amintesc sa fac ce trebuie. Sunt prea multe. Simt ca ma sufoc. Nici nu mai stiu de mine. La film n-am mai mers de anul trecut. In parc, la fel... Doamne, si macar de-as face ce imi place in timpul asta. Macar de-as fi mai energica sa fug incolo si incoa si nu sa ma tarasca precum un melc, lasand si o dara de lene in urma ca sa paseasca si altii in ea.

Da, singura chestie misto pe care am facut-o zilele trecute a fost condusul de 10 minute. Sisisisi... ah, si mi-am luat un birou. Si l-am asamblat. Am mai zis? Am stat 4 ore sa il facem. Am reusit, dupa 2 dezasamblari si mii de draci. Da' e misto si ce e misto in final, merita. O sa mai scriu cand am despre ce si cand am timp. Sper ca urmatoarea sa fie o postare mai pozitiva, optimista si mai cheffull :))

Ce este singuratatea?

Cand ai de ales intre sacrificiu si singuratate, multi aleg sacrificiul. Ce este singuratatea in raport cu fiintele vii?

Poate este o necesitate. Cand esti sufocat de lucruri inutile, de oameni pe care nu vrei sa ii mai cunosti, de aer prafuit pe care nu vrei sa il mai respiri, cel mai bine e sa te inchizi intr-o carapace. Asta simtim nevoia si asta facem. Ne izolam de lume intr-un mic glob de sticla si nu mai iesim decat in momentul in care ni se incretesc degetele.

Poate e o intamplare. Si intamplarile au scopul lor. Poate atunci cand suntem singuri trebuie sa ne gandim la mai mult decat noi insine, desi se intampla contrarul. De fapt, fiintele umane sunt destul de egoiste si egocentriste. De cate ori ne gandim la noi insine in timpul zilei? De cate ori includem pronumele „eu” „mine” etc. ? „Ce ma fac?” „Unde ma duc?” „Ce mananc (eu) azi?” „De ce am uitat (eu) sa fac-cutare-lucru?” Va zic eu, daca nu vreti sa recunoasteti voi, de multe ori. Si cel mai infiorator lucru este ca o facem inconstient. E o chestie automata pentru ca asa ne e firea. Asadar, poate atunci cand ramanem singuri e un semnal de alarma, cum ca ar trebui sa ne gandim mai mult si la ceilalti. „Dar oare de ce a plecat (el)?” „Oare de ce te-ai suparat (tu) pe mine?” samd.

Poate e doar o libertate. Libertatea de a fi singur. O libertate de care nu prea stim sa ne bucuram odata ce o avem. Poate pentru ca nici nu e placut. Poate nu e placut pentru ca nu sesizam noi asta.

Poate e obisnuinta.

Poate e etc.

Old days

Dupa aproape juma de an in care n-am mai pus mana pe legislatie sau chestionare, iata ca inca mai am ceva in cap. Ha! (si nici nu ma asteptam :)) ) Va provoc si pe voi, (cei cu permis) dar sa nu trisati ! Sa vedem cine are curaaaaj....

Noi de-aici nu ne miscam, nu plecam acasa!

Dupa ce o noapte intreaga a turnat cu galeata, dupa ce s-a terminat summitul lui Peste, dupa ce am lenevit miercuri, joi, vineri si weekendul, romanul s-a gandit ca ar trebui sa iasa cu masina la plimbare. De dimineata s-a urcat in masina si a zis of, atata benzina neconsumata, atatia cai putere... ce-ar fi sa ii pun in miscare. Problema este ca nu a fost un singur roman care s-a gandit asa, ci toti, fara sa tina cont de numerele pare sau impare. Iaca-ne la mc-ul de la morarilor cum asteptam sa inaintam o ţâră ca poate-poate 'om reusi si noi sa ajungem la scoala/serviciu etc.

Rumanu' nervos, intra si pe sinele de tramvai. In intersectie, o pulishoara verzulie se agita incolo si incoace. La un moment dat se opreste, se pune cu curu' pe trotuar si zice Eu de-aici nu ma mai misc, nimeni nu ma asculta si m-am plictisit sa scriu amenzi pietonilor.

Asadar, avem ca rezultat Pantelimonul full, Fundeniul full (nu ca ar fi liber vreodata) si Sos. Morarilor blocata. In spate masini, in fata masini, in stanga-dreapta... masini ! Dupa o jumatate de ora de stat pe loc, am reusit sa ne strecuram prin niste stradute laterale. Acolo dam de prosti. Fiind stradutele stramte, nu e loc de doua masini, dar bravii rumani ! vad dublu si ei cred ca ESTE SPATIU... asa ca vine momentul in care asistam la un impact dintre o dacie parcata si un renault.. optimist. Intr-un final, dupa o ora si mai mult, ajungem la mirifica intersectie de la bulevardul Ferdinand. Sa incep prin a povesti de coloana care incepea
1. de la Obor
2. De la Morarilor :)) - capatu' lu' 14
3. De la gara de est.

Asadar, tipete, claxoane si multi care faceau cale intoarsa. Am coborat acolo si am luat-o pe jos. Groaznic, in viata mea n-am vazut asa ceva. La intoarcere (deci tot ce-am povestit mai sus se intamplat intre 8 si 9, cand m-am intors era 11-12) 330, 335 si 101 nu se indurau sa apara de nici o culoare. Cred ca s-a asteptat 30 de minute. Iar eu, dupa ce m-am urcat in maxi-taxiul spre casa, am vazut ca pe sensul opus era exact ca de dimineata, iar la Morarilor la fel. In orice caz, peripetii de peripetii... Sper sa nu fie si maine asa ca ma omor.

Poza via Piticu si Realitatea

Si nu, nu pot sa merg cu metroul daca asta voiati sa intrebati. Pe la mine nu trece. Vai, ma gandesc cu groaza...

Nu-nu-nu

E o sambata seara interesanta, dar o data stinsa lampa ia cu ea si ultima urma de originalitate a serii. Ascult muzica la castile mele ieftine si noi. O prostie de muzica, nici nu imi place. Probabil o ascult din obisnuinta. Dorm pe mine, trag de mine pentru ca mi-e urat sa dorm. Odata ce voi pune capul pe perna, o sa incep sa ma gandesc la prostii. Vise cu ochii deschisi, vise triste, intamplari triste. Nimic normal pana aici. Ma gandesc la multe, da' probabil e din obisnuinta.

Ma tot uit ca pe trafic.ro scrie ca majoritatea cititorilor vin de pe blogger.com. Ma intreb cum ajung aici. Bine, e momentul in care stau degeaba si scriu pe blog. Mi-e somn, am mai zis? Asta zici ca e o dubla dintr-aia haioasa la interviu. Ptiu, ptiu.. :))

Ce-ar trebui sa mai zic... asha. Un cenaclu la care va invit sa participati. Maine, 6 aprilie, de la ora 16. Mai multe detalii aici.

Am vazut Mona Lisa smile si mi-a placut. Vi-l recomand.

Ah da, zilele astea am innebunit. Cred ca.. nu, clar am innebunit. Ma tot uit la mobila si calculez in mod inconstient preturi si imi zic "Eeeeeeh... cand oi fi la casa meaaaa..." Now what the F... :-B

Vreau sa stie lumea ca eu sunt fana Niki

Ceau, papusa, te pup! Esti o luptatoare, sa moara dusmanii tai!



Mersi, Pishpi, pentru video si iti multumesc ca mi-ai deschis ochii catre aceasta mare (ba, da' mare) artista. Plang de emotie can o aud vorbind si de durere cand o vad. Va rog observati seriozitatea si gravitatea cameramanului cand ii ia interviu. Sunt miscata proFUND, la naiba, tu !

Concluzia?

De curand am vorbit in conferinta cu tipa din State de care v-am mai povestit si cu inca cativa british ppl din United Kingdom. Trebuie sa spun ca numai cu cei in varsta se poate discuta normal pentru ca cei sub 30 sunt imposibili, dupa cum am mai zis. Si povestea tipa la un moment dat ca mama ei s-a imbolnavit si a avut niste probleme. Medicii i-au interzis sa mai conduca, moment al povestirii in care se exprima ceva de genul:

Forbiddin' her to drive was like taking away her freedom.

Si ramasesem chiar putin surprinsa si nu din cauza a ce a spus, ci mi-am dat seama de diferenta uriasa dintre noi si SUA. A fost chiar wow, mie mi se intampla ca atunci cand un amic/cunostinta afla ca am permis e ceva gen :

Wow, tu vorbesti serios? Ce misto, bravo.

Si cand ii spun unui american ca am permis de conducere, raspunsul e:

Who doesn't?

De-asta si evit sa mai aduc in discutie problema cu driving license-ul :))

Deznodamantul?

Din pacate n-am mai scris demult aici. Nici macar micul plan pe care l-am expus in postarea anterioara nu il pot duce la capat. Am avut treaba si am pierdut vremea. Vreme pe care cu siguranta o voi regreta, dar cert e ca nici n-am avut chef. Cu sumitul lu' peste parca numa' la plimbari prin centru imi era gandul. Si as citi o carte buna, dar nu gasesc nimic pe gustul meu. Greu cand ai pretentii.

Zilele trecute am cautat de mi-au iesit ochii din cap cerneala neagra pentru imprimanta si n-am gasit. Intr-un hipermarket era full standul acum o saptamana, cand am revenit sa imi iau, nu mai avea decat color. Stie cineva daca prin Iancului gasesc asa ceva?

La American Idol m-am uitat ca obsedata zilele trecute, am vazut jumatate din sezonul 6 aproape. Nu e bine, nu e bine deloc.

Am mai lucrat la atestat ce-i drept si mai trebuie sa lucrez, dar mi-am acordat vinerea ca sa il termin scris si sambata proiectul multimedia.

Numai Dumnezeu stie cat de mult imi doresc sa termin examenele cu bine si sa fie totul ok. Ofofofof... Pana una alta, scuzati ca n-am mai scris pe aici, asa e cand nu se intampla nimic palpitant in viata cuiva. Hai ca diseara o sa ma uit la un film si poate o sa scriu ceva despre el aici, da? Cu toate astea nu promit :D Cheers.

Tot raul spre bine

M-am hotarat azi ca de fiecare data cand resimt defectele si rautatile altora sa le scriu. Asadar, mi-am luat un pix si o hartiuta si am notat "Urasc lumea ce ma inconjoara", apoi dedesubt am notat cateva subcapitole pe care le voi trata. Sunt multe, de ce nu ma mir? Cert e ca de azi de fiecare data cand o sa le resimt, o sa le pun in cuvinte. Sper sa iasa ceva bun din atata rau. :)

Va salut.

The chubb chubbs are here!

Pruteanu a suferit un infarct

Am aflat de pe hotnews o stire de ultima ora. A murit George Pruteanu. Sincer, modul in care s-a stins imi da de gandit. Totul parca e prea imprevizibil, ar trebui sa stim ca trebuie sa facem lucrurile bine din prima, nu stim daca o sa mai apucam sa incercam a doua oara. Acum dai interviu, peste 2 minute faci infarct. Pacat.

Dumnezeu sa il ierte!

I-am multumit Andreei Raicu ca a purtat sutien

Ieri, cand am intrat (din greseala) pe blogul Andreei Raicu, am dat de ultima ei postare in care este foarte ironica. Ea da dovada de multa generozitate cand ne impartaseste gandurile ei, astfel si eu i-am impartasit gandurile mele. I-am multumit ca a purtat sutien la ultimele editii megastar, desi eram sigura ca nu va aproba comentariul. Ma bucur ca m-am inselat.


Este nostim cum ajungem sa multumim unora pentru faptul ca nu mai sunt nesimtiti. Interesant.

Filmele saptamanii

Ma tot tin sa va spun ca am vazut Sweeney Todd cu Johnny ma' boy. Am gresit la o chestie, acum cateva luni am vazut versiunea mai veche a filmului si stiam deja ce se intampla si care e povestea. La mine toate filmele trebuie sa fie o surpriza, daca nu, isi pierd farmecul. Serios, nu imi place sa stiu subiectul inainte sa ma uit. Poate doar daca e o ecranizare dupa o cartea pe care am citit-o da' asa... Anyway, ideea e ca mi s-a parut o porcarie toatala. Versiunea mai veche a fost cu mult mai interesanta. La un moment dat nu stiam daca vizionez Sweeney Todd sau Harry Potter 5.



Bineinteles ca l-am vazut in doua runde ca n-am putut sa rezist 2 ore sa il vad deodata. Singurele lucruri care mi-au placut foarte mult au fost :
1. parul lui ma' brotha' S.T.
2. vocea lui J. Depp si melodiile in general.

In rest, machiajul si scenele de crima extrem de exagerate duceau chiar la penibil. M-am uitat pana la sfarsit numai pentru actori si muzica, in rest... beah.

Din cauza faptului ca am fost foarte foarte racita, m-am uitat si la 27 dresses. A fost dragutel, mai usor asa, ca pentru o persoana racita care nu isi poate mobiliza creierul sa gandeasca prea mult. In rest a inceput sa ma enerveze mult American Idol, pentru ca iesit Amanda Overmyer :( -era una dintre favoritele mele, iar Carly Smithson a fost printre ultimii 3. P-p-pisses me off, desi hai sa zic ca Amanda nu mai venise cu nimic nou si poate ar fi meritat daca s-ar fi batut cu una mai buna decat ea, dar asaaaaa.... Kristy merita sa iasa, nu ea :(. Iar Carly, dupa cum a zis si Randy, e una dintre cele mai bune de acolo.

Facultatile din Bucuresti (partea a doua)

Stiu, stiu. Am promis ca o sa mai povestesc si despre restul facultatilor pe care le-am vizitat si desi ma simt rau fizic, o sa fac acest efort.

Eu vreau... de fapt, voiam... inca nu stiu daca mai vreau, sa dau la Jurnalism. Da? Multi stiu asta. Ieri am fost sa vad cum e facultatea, sa vad poate se tin si aici cursuri deschise. Am ajuns in fata cladirii de cate-etaje-o-avea. Cam pustiu la prima vedere, dar in curtea facultatii mai erau ceva studenti. Era destul de frumos afara, dupa cum ati vazut ca a fost si mi se parea un inceput bun... Am intrat inautru si am fost intampinate de un maaaaaare gol... adica pur si simplu un gol (nu stiu cum sa il numesc) de unde plecau vreo 4-5 randuri de scari. Era intunecat si foarte rece, ca atmosfera. Dupa ce am vanat vreo doi oameni care puneau afise pe niste stalpi, i-am intrebat la ce etaj se afla Jurnalismul. [ acolo e o cladire maaaaareeee... a Politehnicii. Ii zice Leu, ca e un leu mare acolo... statuie, nu altsheva... ashiea]

Ne-au spus ca la 6 si ca sa o luam cu liftul. Eu cam am oroare de lift ce-i drept, dar am inceput sa ma obisnuiesc cu el. Am urcat mai multi, pentru ca acolo se vaneaza lifturile... o sa va explic putin mai incolo ce am vrut sa spun cu asta. Si toata lumea a apasat pe cate un butonel din panoul cu 123456789101111230923209843985. Mi-am dat seama ca ceva lipseste si dupa ce s-a oprit la 5, i-am spus Anei ca "Cre' ca tre' sa dam si noi cu bata intr-un numar de-acolo, poate castigam la loterie"....

Ramasesem eu, Andreea, Ana si inca o blonda care vorbea mai devreme in Gol (-ul de care ziceam mai sus, de la intrare) la telefon si se dadea mare... doamna. M-am asezat in fata panoului si am zis "UUuuhhhh... da' 5 unde o fi?" (fireste era o gluma... mai de prost gust, mai infantila, mai cum o fi fost) La care blonda, plina de bashini, apasa pe 5 inaintea mea si zice "E intre 3 si 7". Ma uit la ea si ii zic "Sti... am" Gagica mi-a replicat din nou, plina de bashini, "Da' daca ti-e frica sa mergi cu liftul de ce n-ai luat-o pe scari" Fara sa isi dea seama ca era vorba totusi de 6 etaje!... In fine. Trecand de asta. S-a oprit liftul la 6 si am coborat....

Si am dat de alt Gol... Nimeni imprejur, cred ca puteai sa si strigi ca sa auzi ecoul. Cu toate astea la 10 secunde apare femeia de serviciu. Intrebam pe unde e secretariatul si ne zice "La capatul holului" aratand spre un coridor... sinistru si morbid. Am vazut instantaneu cadrul dintr-un film horror prost ("Hostel" daca imi aduc eu bine aminte, cel mai idiot horror movie cu care mi-am pierdut vreodata timpul) in care personajul principal ajunge intr-un spital de nebuni in care se macelareau oameni. Trebuie sa recunosc ca am ezitat sa fac primul pas, dar... mi-am facut curaj si... m-am dus.

De o parte si de alta a coridorului erau multe usi. Multe... multe usi. Pe fiecare erau lipite foi trase la imprimanta cu tot felul de nume pompoase gen "Laborator radio", nu stiu daca am retinut bine insa. In orice caz, am ajuns la capat unde am dat de 2 studenti care asteptau intr-un alt mare... Gol. Oh well... am intrat in vorba cu ei, dar nu o sa va spun ce mi-au zis. - secretariatul era inchis asa ca nu am apucat sa stam la niciun curs din pacate-

Am vazut ca taxa pentru a da examenul de admitere este de 200 de ron. Ceea ce mi-a distrus complet toate perspectivele. Sper sa nu fie la toate asa. Nu inteleg ce intra in aia 200 de ron pentru o amarata de foaie si cateva mazgaleli cu rosu pe ea.

Cu un etaj mai jos era Psihologia. Acolo era mai multa lume si mai prietenoasa. Cel putin asa mi s-a parut. Holul era la fel, dar parca mai luminos si mai ok. Am coborat, am iesit din facultate si vreau sa spun ca m-am simtit atat de pierduta incat aproape ca ma apucase plansul.

Inainte sa mergem la Leu, am mers la Academia de Teatru si Film I.L. Caragiale. Acolo cladirea era foarte... fancy. Oamenii.. toti maturi, toti distanti. Nu mi s-a parut ca am vazut vreun zambet pe acolo. Am intrat la secretariatul de la etajul 1. Am fost tratata cu curu'. Mi-am bagat picioarele si m-am dus la 2. A fost mult mai amabila tipa de la 2. Ce-o fi asa greu sa vorbesti normal cu un om?

In orice caz, astea sunt parerile mele. Nu am asistat la nici un curs de aceasta data, iar observatiile mele sunt subiective. Adevarul e ca nu stiu cum sunt oamenii de acolo intr-adevar, insa din ce am auzit am ajuns la unele concluzii.

M-am simtit extrem de descurajata si am ajuns sa ma intreb... oare nu mi-au ajuns 12 ani pe bancile scolii? Oare n-ar fi vremea sa NU mai suport materii care nu imi plac, doar de dragul de a "face o facultate"? Sincer, admir oamenii care merg la cursurile alea de engleza sau germana, care pur si simplu mai au puterea sa stea pe bancile unei facultati, care pur si simplu nu au altceva mai bun de facut decat sa piarda vremea... Sincer nu stiu ce sa fac. Poate candva, cel mai probabil, o sa ma uit la ce am scris acum si o sa zic "Doamne, ce prostanaca eram" dar acum, chiar... nu stiu incotro ma indrept si nimeni nu cred ca poate sa ma ajute.

Facultatile din Bucuresti

In urma deciziei de a imi cladi pana la urma un viitor, am umblat prin facultatile din Bucuresti. De obicei planuiesc ce voi face. Sau mint? Da, ok. Am totul planuit. Mi-e rusine sa spun ca totul s-a dat peste cap astazi. Nu vreau sa dramatizez, dar am fost profund dezamagita dupa cum urmeaza.

Am fost la diferite filiale ale Universitatii Bucuresti. Am inceput cu Limbile straine ieri. Cu un an in urma am asistat la un curs de limba chineza cu un profesor exceptional. Mi-a placut foarte mult, desi sala era micuta (cabinet) cursul m-a facut sa uit de cladirea in care ma aflu sau de conditii. Anul asta am inceput cu un curs de germana intr-un amfiteatru. Sa definim notiunea de amfiteatru:

- Banci cum aveam in clasa a 1a. Cu 3 pe rand, ce-i drept. Masutele erau cat o palma, iar scaunele pliate de bancile din spate. Ati prins ideea, nu?
- Peretii crapati.
- Te uitai pe fereastra, vedeai numai zidul cladirii vecine.

Profesoara a fost ok la germana. Elevii... total plictisiti, total lipsiti de orice strop de viata. Majoritatea scriau, unii dormeau, altii ascultau muzica. Eh, stiu ca o sa spuneti: de-aia e facultate!...
Da, de-aia e facultate sa faci ceva ce iti place. Acum nu mai decide un calculator pentru tine. In fine. Urmatorul curs - engleza.

S-a tinut tot intr-un amfiteatru. Era mai ok asta, ca loc. Avea pe acolo un proiector, niste boxe... ma rog, detalii inutile. La curs:
- toata lumea avea exercitiile xeroxate.
- majoritatea lucra separat de profa si elevii care mai raspundeau.
- unii faceau in paralel cu alte materii.
- unii faceau cu totul altceva.
- profesoara total lipsita de chef. studentii total lipsiti de chef.
- cand se raspundea se vorbea foarte incet, atat incat oricum nu ajungea sunetul la toata lumea si chiar daca te-ai fi chinuit sa intelegi ceva, nu reuseai.
- nivelul elevilor de pregatire lasa de dorit. Nu fac pe desteapta, dar unele chestii... man....
- cand se termina un exercitiu si trebuia sa se aleaga alta persoana pentru a raspunde, toti lasau capu' jos si ignorau privirile insistente alea profesoarei. Profesoara nu le stia numele (normal, la atatia elevi) si oricum nu putea sa ii strige "heeey, fata in rosu... hey, tipa in dungi! Dada, tu... vrei sa raspunzi?" pentru a-i pune sa raspunda.
- din 40, 37 erau studente.


Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Ce am vazut ieri m-a intristat cumplit pentru ca nu imi imaginam ca intr-una din cele mai "bune" facultati de stat sa fie asa. Este o lipsa de interes incredibila din partea... Ministerului. Cum sa lasi frate aceleasi banci de douaj' de ani? Ce, daca e de stat tre' sa... pffff... nici nu mai zic, simt cum mi se urca sangele la cap.

Sa imi aduca cineva aminte de ce Universitatea Bucuresti este pe locul 3 in Romania?

- as scrie din seara asta si despre urmatoarele facultati pe care le-am vizitat insa pastrez pentru maine. Ideea de baza e ca nici nu stiu daca mai vreau sa ma mai duc la vreo facultate... si nu cred ca vreau sa ma dezlipesc de liceul asta... nu inca :( .-

ConQUIZtador si intrebarile sale

Si mi-a mai picat mie o intrebare.. : cui apartine emblema I'm lovin it? Cealalt a raspuns Metro si a mai si stat sa se gandeasca. Da, probabil nu era atent ( *rolling on the fucking floor laughing* ) Nu joc des chestia asta, doar asa din cand in cand ca sa ma mai distrez cu intrebarile astea penibile.

Stewie

In urma postarii lui Smoking Cool Cat, uite ce a iesit.... Vi-l prezint pe Stewie al meu, putin mai deşuchiat da' n-are nimic. Asa-i sta bine omului, sa aiba ceva special ... ce puii mei :))

Megastar 2

Vreau sa scriu cateva cuvinte si despre Megastar si sa punctez cateva chestii esentiale. De ce nu imi place aceasta... emisiune. Sa vedem cu ce sa incep, pentru ca sunt atatea de zis incat ma pierd.

Nimic de bine, stati linistiti.

Andreea Raicu, prezentatoarea emisiunii, este cu adevarat o nesimtita. Eu apreciez faptul ca este in stare sa duca o emisiune pe spate. Mai cu suisuri mai cu cu o balba... In fine. Ce ma deranjeaza extrem de mult este ca NU POARTA SUTIEN! Pentru deliciul barbatilor. Mi se pare absolut de prost gust, mi se pare de bun simt sa nu apari asa in fata unei tari intregi. E ca si cand ti-ar prezenta emisiunea Mazilu in colanti cu 3 numere mai mici. Ce Dumnezeu, fratilor....

Concurentii sunt absolut pierduti. Eu nu stiu ce cauta astia pe scena. In afara de Oana care e singura ok + si inca vreo 2, toti sunt absolut pe dinafara. Imi zic parerea de telespectator. Probabil ca nici sonorizarea nu ii ajuta. Nu stiu ce faceti, dar calitatea sunetului este jalnica.

O compatimesc pe Crina Mardare. Sincer. Nu stiu cum reuseste sa se descurce cu atatia intr-o saptamana. Cred ca o platesc foarte bine. In orice caz, nici macar nu se pot compara cu Megastar 1. Aia au fost parfum.

Juriul n-ar trebui sa fie asa abatut si nervos pentru ca pana la urma, ei i-au ales. Pe baza unor criterii... pe care numai ei le stiu. Eu nu le pun la indoiala calitatile, insa nu mi se pare ca au luat cele mai bune decizii.

Sincer, nici nu stiu de ce ma mai uit la chestia asta. Pai nenica, luati colo'sa o bucata de American Idol AUDITII! si sa vedeti acolo voci.... si sunt la editia a 7a, nu a 2a.

Pe langa faptul ca totul a fost cum a fost... au dat-o si pe surprize-surprize. Au adus-o pe mama lu' X din Spania, pe mama lu' ala din Italia si ceee sa mai faceeeem Liliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!! Si gagicile care stiu despre ce vorbesc o sa gandeasca si o sa zica "Hai mah ca a fost super cuuuuuuuute".... 'ai nene ma lasi... ma uitam pe tvr daca voiam lacrimi si emotii. Si daca nu iti place Andreea Marin intotdeauna exista Tanar si nelinistit.

Alba-neagra

Pana la urma "Restul e tacere" o sa sune in boxele de acasa nu in cele de la cinema. Of, banii astia iti mananca viata uneori. In toate partile ai nevoie de ei. M-am si saturat. In stanga bani, in dreapta bani... mai am putin si ii dau si lui Dumnezeu bani sa imi asculte rugaciunile. Cacat...

Am citit mai demult niste fragmente din "Jurnalul lui Adam si al Evei" de Mark Twain si vi-l recomand cu drag. E chiar misto, uite cand o sa termin cu toate examenele o sa caut cartea.

Am vrut pe 2 martie sa ma duc la schimb de carti da' m-am luat cu altele si n-am mai ajuns. Pacat, chiar vreau macar o data sa vad si eu cum e atmosfera pe acolo.

In schimb Marti am fost la un cenaclu. Au participat colegi din alte licee. Fiecare a citit ce a adus. Unii au fost foarte buni. Mi-a facut o deosebita placere sa ascult textele lor. Insa, cum era si normal, au fost si incepatori. Am comentat la ei si mi-am spus parerea. Le-am sugerat sa mai citeasca. Sa mai lucreze textul. Si pentru asta normal ca mi s-a sarit in cap formandu-se un mic conflict. Acum, cel mai mult m-a enervat:

1. faptul ca atunci cand lor nu le-a convenit ce am spus eu, au inceput sa compare textul ei cu al meu. Si nu mi se pare normal. Pentru ca avusesera ocazia sa spuna ce nu le-a placut si nu au facut-o. Asa ca din moment ce vorbeam despre un text, nu prea poti sa intorci discutia la altul. In orice caz, mi-am adus cu mult aminte de mine cand eram mai tanara si mi-am dat seama ca acum n-ar mai fi acelasi lucru. Uite, ca in timp, inveti sa accepti si parerile celorlalti. Probabil ca atunci si eu as fi facut acelasi lucru. M-as fi infuriat, as fi dat cu jucariile de pamant... Dar acum as asculta si as baga de seama. Pentru ca ala care se gaseste sa vorbeasca poate stie mai multe decat mine si poate parerea lui o sa ma ajute.

2. cel care era invitatul serii era cam.... optimist. In sensul ca nu puncta decat lucrurile bune ale textelor. Dar daca facem asa, ce se mai alege de noi? Ca oricum, suntem amatori si mai e mult de mers pana ajungem sa publicam un volum sau sa fim recunoscuti... Sa fim scriitori. As indrazni sa spun ca acele critici nu erau deloc constructive. In orice caz, sunt foarte curioasa in ceea ce-l priveste pe urmatorul invitat. Cred ca o sa fie foarte interesant.


Pacat ca cenaclul asta se tine seara. Si eu oricum nu am cu cine ajunge acasa... Doamne, si centru' asta e imbibat cu drogati si tot felul de tipi dubiosi (seara). Pe bune, cand am ajuns pe Pantelimon era pustiu incat puteai dansa pe sosea.... Si in masina lumea dormea, toti obositi de la serviciu. Nu se lua nimeni de tine, fiecare isi vedea de treaba lui. Eh, si acuma... sa vedem pe cine corup sa vina cu mine. Singura nu ma mai duc. Si daca nu gasesc pe nimeni.... vad eu.